Dupa rezultatele stranse despre care s-a presupus ca au fost obtinute in
urma unor inselaciuni, guvernul a pierdut din putere, iar presedintelui
turc Erdogan i s-a transferat puterea executiva dupa care a tanjit,
dupa ce pozitia sa a fost amenintata de o lovitura de stat.
Aykan Erdemir a lucrat in Parlamentul Turciei pana in 2015.
Aykan Erdemir: Problema este ca exista acuzatii, ba mai mult, dovezi conform carora alegerile au fost fraudate. Au avut loc sute de cazuri de falsificare a voturilor. Este mai scandalos ca regulile votului au fost schimbate de Inalta Comisie Electorala dupa ce scrutinul a inceput, fiind o dovada evidenta stanjenitoare pentru guvern.
Erdemir un turc musulman si-a dedicat cariera pentru apararea drepturilor grupurilor de minoritati din tara sa, printre care apararea drepturilor crestinilor si evreilor. Daca referendumul va ramane valid, Erdogan va primi putere executiva, legislativa si judiciara. Conform lui Erdemir, situatia crestinilor din tara care au fost deja supusi represiunii si persecutiei, se va inrautati. In discursul sau, Erdogan a recurs la instigare religioasa, acuzand Occidentul ca a pornit o cruciada impotriva islamului.
Aykan Erdemir: El se foloseste de aceste conflicte dintre crestinism si islamism. E o batalie intre cruce si retorica semilunii. Membrii comunitatii crestine si evreiesti se simt amenintati. Ei sunt cetateni ai Turciei si, teoretic, au aceleasi drepturi ca populatia musulmana. Cu toate acestea, presedintele continua sa ii deosebeasca de musulmani.
Nu vin vremuri usoare pentru pastorul american Andrew Brunson. El se afla intr-o inchisoare turca din octombrie. A fost implicat intr-o investigatie legata de terorism, insa nu a fost acuzat in mod oficial.
Aykan Erdemir: Din nefericire, pastorul Andrew Brunson este un pion, un atu pentru Edrogan. In acest caz legea nu este aplicata, este un caz fictiv. Cei care examineaza cazul, vad ca acuzatiile sunt acuzatii false.
Insa votul nu a acordat un mandat clar, dorit de Erdogan. Acum are in minte o alta propunere pentru votanti: reintroducerea pedepsei cu moartea.
Aykan Erdemir: Dupa parerea mea, Edrogan va continua sa intoarca populatia impotriva Occidentului, a crestinilor si a evreilor, pentru ca astfel reuseste sa mobilizeze oamenii. Ii aduce mai multe voturi. El stie ca formula magica intr-o tara majoritar musulmana este instigarea religioasa. Ma ingrijoreaza, deoarece daca Turcia accepta propunerea lui Edrogan cu privire la un al doilea referendum, cu privire la introducerea pedepsei cu moartea, atunci vor avea loc in continuare represalii impotriva liderilor religiilor minoritare.
Turcia a abolit pedeapsa cu moartea in 2004. S-au dus tratative pentru aderarea Turciei la Uniunea Europeana de ani de zile, insa introducerea pedepsei cu moartea poate impiedica aderarea. Insa, in loc sa priveasca spre Occident, aliatul Americii priveste mai mult spre tarile din Orient. Edrogan vrea sa previna eventuale lovituri de stat, dar prin slabirea democratiei in Turcia, el devine din ce in ce mai vulnerabil.
Dupa rezultatele stranse despre care s-a presupus ca au fost obtinute in urma unor inselaciuni, guvernul a pierdut din putere, iar presedintelui turc Erdogan i s-a transferat puterea executiva dupa care a tanjit, dupa ce pozitia sa a fost amenintata de o lovitura de stat.
Aykan Erdemir: Problema este ca exista acuzatii, ba mai mult, dovezi conform carora alegerile au fost fraudate.
Aykan Erdemir a lucrat in Parlamentul Turciei pana in 2015. Aykan Erdemir: Au avut loc sute de cazuri de falsificare a voturilor. Este mai scandalos ca regulile votului au fost schimbate de Inalta Comisie Electorala dupa ce scrutinul a inceput, fiind o dovada evidenta stanjenitoare pentru guvern.
Erdemir un turc musulman si-a dedicat cariera pentru apararea drepturilor grupurilor de minoritati din tara sa, printre care apararea drepturilor crestinilor si evreilor. Daca referendumul va ramane valid, Erdogan va primi putere executiva, legislativa si judiciara. Conform lui Erdemir, situatia crestinilor din tara care au fost deja supusi represiunii si persecutiei, se va inrautati. In discursul sau, Erdogan a recurs la instigare religioasa, acuzand Occidentul ca a pornit o cruciada impotriva islamului.
Aykan Erdemir: El se foloseste de aceste conflicte dintre crestinism si islamism. E o batalie intre cruce si retorica semilunii. Membrii comunitatii crestine si evreiesti se simt amenintati. Ei sunt cetateni ai Turciei si, teoretic, au aceleasi drepturi ca populatia musulmana. Cu toate acestea, presedintele continua sa ii deosebeasca de musulmani.
Nu vin vremuri usoare pentru pastorul american Andrew Brunson. El se afla intr-o inchisoare turca din octombrie. A fost implicat intr-o investigatie legata de terorism, insa nu a fost acuzat in mod oficial. Aykan Erdemir: Din nefericire, pastorul Andrew Brunson este un pion, un atu pentru Edrogan. In acest caz legea nu este aplicata, este un caz fictiv. Cei care examineaza cazul, vad ca acuzatiile sunt acuzatii false.
Insa votul nu a acordat un mandat clar, dorit de Erdogan. Acum are in minte o alta propunere pentru votanti: reintroducerea pedepsei cu moartea.
Aykan Erdemir: Dupa parerea mea, Edrogan va continua sa intoarca populatia impotriva Occidentului, a crestinilor si a evreilor, pentru ca astfel reuseste sa mobilizeze oamenii. Ii aduce mai multe voturi. El stie ca formula magica intr-o tara majoritar musulmana este instigarea religioasa. Ma ingrijoreaza, deoarece daca Turcia accepta propunerea lui Edrogan cu privire la un al doilea referendum, cu privire la introducerea pedepsei cu moartea, atunci vor avea loc in continuare represalii impotriva liderilor religiilor minoritare.
Turcia a abolit pedeapsa cu moartea in 2004. S-au dus tratative pentru aderarea Turciei la Uniunea Europeana de ani de zile, insa introducerea pedepsei cu moartea poate impiedica aderarea. Insa, in loc sa priveasca spre Occident, aliatul Americii priveste mai mult spre tarile din Orient. Edrogan vrea sa previna eventuale lovituri de stat, dar prin slabirea democratiei in Turcia, el devine din ce in ce mai vulnerabil.
Avea 2 ani și a dispărut în 2004, din zona Piața Moghioroș (București) • Găsit câteva zile mai târziu, Ștefan a fost internat într-un centru, ca Persoană cu Identitate Necunoscută • Copilul a primit alt nume și a fost dat spre adopție, fără știrea și fără acordul mamei.
Nume: NĂSTASE Prenume ȘTEFAN - NICOLAE Vârsta la data dispariției: 2 ani Cetățenie: ROMÂNÃ (n.r - exact așa e scris, cu majuscule) Semnalmente: înălțime 0,80 cm; greutate 12 kg; ochi căprui, păr șaten cu vârtej, ten deschis
Data, locul, ora și împrejurările dispariției: la 20.07.2004 orele 13:00, din zona Piața Moghioroș
Detalii: Era îmbrăcat cu pantaloni lungi culoare albastră, tricou mânecă lungă culoare albastră, pe piept având un desen cu păpușă, iar în picioare teniși culoare albă. Se afla în lucru la Poliția sector 6, SIC - urmăriri.
Aceasta este fișa dispariției pe care în mai 2007 am primit-o de la Poliția Capitalei. Ȋn spațiul rezervat pozei minorului era scris: NU SE DEȚINE FOTOGRAFIE.
Cazul băiețelui de 2 ani dispărut în zona Moghioroș m-a urmărit multă vreme. Ȋn parcul de acolo merg să se joace toți copiii din Drumul Taberei. Cum e posibil să dispară unul dintre ei ziua, în amiaza mare? Și, mai ales, cum e posibil ca poliția să nu dea de el, ani de zile?
Ȋn 2013, în timp ce documentam cazurile pentru emisiunea „Dispăruți fără urmă”, am întrebat, la Poliția sectorului 6, și de Năstase Ștefan. „E rezolvat”, mi s-a spus. „Cum așa?” „Era copilul unei femei care trăia pe stradă. A fost luat de concubin, la cerșit, iar la 31 iulie 2004 acesta a fost ridicat de poliție de pe raza sectorului 4. Iar copilul a fost dus într-un centru.” Acolo, a fost internat drept PIN ( Persoană cu Identitate Necunoscută), deși homless-ul spusese „e copilul uneia, Ioana”. N-a contat.
„Și cum ați rezolvat cazul?”, vreau să știu, mai ales că în 2007 dosarul figura ca fiind activ în registrele Poliției Capitalei. „Copilul a primit o altă identitate și a fost dat spre adopție”, îmi spune ofițerul de poliție. „Iar în februarie 2011”, continuă el, „mama a recunoscut PIN-ul ca fiind copilul ei și a spus «dacă e bine, nu-l iau, că oricum n-am cu ce să-l cresc».”
Pentru poliție, cazul a fost unul cu happy-end. Pentru mine, care știam deja poveștile multor copii dispăruți, găsiți, transformați în PIN-uri și dați apoi spre adopție, cazul a rămas cu un mare semn de întrebare. Iar în caietul meu de notițe am scris în dreptul lui, cu roșu, „COPILUL FURAT”. Mi s-a părut în neregulă, încă de atunci, ca un copil reclamat dispărut pe raza sectorului 6 să fie înregistrat ca PIN într-un alt sector al Capitalei, la doar câteva zile distanță. Mi s-a părut ciudat că nimeni nu a încercat să-i facă acestui copil, pe care în teorie poliția încă-l căuta, un amărât de portret robot. Vorbim de anul 2004, când existau calculatoare și telefonie mobilă. Inclusiv în Poliția Română.
I-am rugat pe polițiști să mă ajute să iau legătura cu mama băiețelului. Mi-au fost comunicate adresa ei de domiciliu (semn că fusese descoperită în Evidența Populației), dar și locurile din București unde ea obișnuia să se adăpostească. Mi le-am notat în caiet: „lacul Morii, str. Mehadia, scări spre lac” și „Cora Lujerului, cartierul de cartoane”. N-am găsit-o în 2013. Iar cazul copilului furat a rămas suspendat, în gândurile mele și pe site-ul unde-s adunați toți copiii ce au dispărut cu multă vreme-n urmă. E singurul loc în care ei încă mai există, cumva. Aici l-a găsit pe Ștefan sora lui.
Ȋn iunie 2016, Năstase Petruța a lăsat pe site un comentariu în care cerea mai multe informații despre fratele pe care-l căuta singură, de doi ani. Nu mai ținea legătura cu mama și nu știa unde aș putea-o găsi. Nici despre dispariția lui Ștefan nu știa mare lucru, pentru că pe atunci și ea era, la rându-i, un copil.
Din nou, povestea băiețelului furat a rămas nelămurită. Până zilele trecute, când sora lui Ștefan m-a contactat din nou: mama era în București și voia să vorbească despre ce și cum s-a întâmplat. Și, mai ales, voia să-și găsească băiatul.
Ne-am întâlnit în parcul Moghioroș, lângă locul din care, conform fișei de la poliție, dispăruse Ștefan.
Mama a reclamat dispariția în aceeași zi
„Avea vârtej, era șaten și era micuț, avea 2 anișori”, își amintește Năstase Petruța despre fratele pe care nu l-a mai văzut de 15 ani.
Năstase Ioana are patru copii: trei fete, mari acum, la casele lor, și pe băiețelul care mai e al ei doar în amintire. De loc dintr-un sat din Giurgiu, femeia a ajuns în București pe la începutul anilor 2000. S-a despărțit de bărbatul cu care era măritată la starea civilă, iar viața ei a luat-o de atunci pe tobogan în jos. Ȋn 2002 locuia, împreună cu băiețelul și cu concubinul ei, într-o ghenă de gunoi din Drumul Taberei. Trăiau vânzând vechituri pe stradă, în zona Piața Moghiroș. Când Ștefan a dispărut, era într-o marți, de Sfântul Ilie. Un prieten de-al concubinului, și el tot om al străzii, i-a spus acestuia că merge să cumpere „100 de grame de vodcă” și că, dacă-i dă copilul, îi ia și celui mic o înghetață. L-a luat pe Ștefan, și dus a fost.
După câteva ore, văzând că nu-i copilul și aflând că el a plecat cu om al străzii, mama a mers și a reclamat dispariția. Iar Poliția sectorului 6 a deschis un dosar. Deși femeii îi fuseseră furate actele (și buletinul ei, dar și certificatul de naștere al copilului), cumva polițiștii au reușit să stabilescă cert că acel copil există și că femeia nu înșiră fantasmagorii.
Cum? La Poliția Capitalei, femeii i s-au recoltat probele ADN. Știți când se face asta în cazurile de copii dispăruți? Doar când poliția are cu ce compara. Când au ceva, adică un PIN sau un CIN (Cadavru cu Identitate Necunoscută). Altminteri, credeți-mă, poliția nu cheltuie niciodată bani, doar pentru că „e bine să fie la dosar și ADN-ul mamei”...
De altfel, femeii nu i-a fost ascuns faptul că băiatul ei fusese găsit. Dar returnarea lui a fost condiționată de oamenii legii. Nu de asistenții sociali de la Protecția Copilului, care nici măcar nu există în această poveste, ci „de cei de la Urmăriri”, își amintește mama. „Mi-au spus așa cei de la Poliție: «doamna Năstase, dacă aveți condiții, aveți unde să-l țineți, vă dăm copilul și acuma»”, povestește Năstase Ioana.
In doua atacuri separate, SIIL-ul a ucis aproape 50 de oameni si a ranit peste o suta. Am discutat despre cum reusesc crestinii din Egipt sa faca fata ultimului atac, dar si persecutiei de secole, cu Dick Brogden, un lider crestin din Cairo.
Nu e ceva nou pentru comunitatea crestina. Cum reusesc ei sa reactioneze potrivit Bibliei?
Biserica din Egipt e una deosebita, in sensul ca ei au o istorie intreaga de persecutii. Ei sufera din secolul al XIV-lea, si chiar dinainte, din timpul lui Diocletian. E vorba de doua milenii de persecutie.
Ce e remarcabil si biblic legat de reactia crestinilor egipteni e ca ei nu au raspuns cu manie si nici n-au pus mana pe arme. Incepand cu liderii Bisericii Copte, cu totii au intors si obrazul celalalt, demonstrand caracterul lui Hristos. Ei au spus ca sunt gata sa sufere de dragul lui Hristos. Chiar daca a fost greu, ii laudam pe fratii si surorile noastre din aceasta tara, pentru demnitatea, rabdarea si harul de care au dat dovada in perioadele de suferinta.
Dick, spune-ne cum se pot ruga crestinii din alte parti pentru crestinii din Egipt?
Rugati-va ca Biserica din Egipt nu doar sa supravietuiasca acestor atacuri, ci sa aiba, har, favoare si curaj sa-si deschida gura si sa impartaseasca musulmanilor din restul tarii motivul pentru care avem speranta.
In mijlocul acestor tragedii, noi nu suntem luati prin surprindere. Noi credem in inviere. Credem ca, in final, Domnul va face ca totul sa fie bine. Asta se va intampla la intoarcerea lui Isus.Pana atunci, rugati-va ca Biserica din Egipt nu doar sa absoarba greutatile, ci sa proclame activ musulmanilor nadejdea mantuirii lor, ca, prin Isus, toate lucrurile s-au indreptat.
Miscarea pro-viata din Franta risca sa fie lezata de o lege propusa care va incrimina orice site care incearca sa convinga o femeie sa nu aleaga avortul. Oricine condamnat pentru infractiunea de interferare digitala poate face 2 ani de inchisoare, plus o amenda de 31.000 de dolari. Desi a fost votata de Senat si de Adunarea Nationala, inca nu este o lege. A fost revizuita de cea mai importanta entitate legala a Frantei, de Consiliul Constitutional. In Franta situatia este diferita spre deosebire de Statele Unite unde miscarea pro-viata este o forta politica importanta. Daca legea va fi votata, miscarea anti-avort va deveni si mai slaba. Guvernul sustine ca incearca sa opreasca stirile false cu privire la avort. Liderii pro-viata au declarat ca este vorba de cenzurarea opiniilor lor si sunt de parere ca miscarea lor este distrusa.
Jean-Marie Le Méné: Aceasta lege poate sa distruga miscarea pro-viata.
Jean-Marie Le Méné e presedintele Fundatiei Jérôme Lejeune, una dintre cele mai importante organizatii pro-viata din Franta.
Jean-Marie Le Méné: Aceasta noua lege este foarte periculoasa pentru ca limiteaza libertatea de exprimare. In primul rand, guvernul decide ce e bine si ce e rau, ce putem spune despre avort si ce nu putem spune.
Legea vizeaza cuvinte si mesaje care pot descuraja sau sa impiedice femeile sa faca avort.
Jean-Marie Le Méné: Aceasta lege intrece masura. Simplul fapt de a spune adevarul poate descuraja o femeie sa faca avort, demonstrarea avortului are efect descurajator.
Site-urile americane por-viata ca acestea devin ilegale conform noii legi franceze. Aceste pagini ne sunt aratate pe site-ul Fundatiei Jérôme Lejeune. Oponentii legii propuse au apelat la Consiliul Constitutional pentru ca legea ar restrictiona libertatea de exprimare. Acest argument ar functiona in SUA, dar nu in Franta, unde fortele pro-viata au pierdut dezbaterea cu privire la avort cu mult timp in urma. Franta a legalizat avortul in 1975 si, in prezent, e una dintre tarile europene care militeaza cel mai mult in favoarea avortului. 67% dintre cei intervievati, sustin ca o femeie ar trebui sa aiba posibilitatea de a face avort cand doreste. Jurnalistul Anne-Elisabeth Moutet spune ca miscarea pro-viata e considerata de guvern o miscare care neaga dreptul femeilor de a face avort.
Anne-Elisabeth Moutet: Conform opiniei franceze, atata timp cat femeile au dreptul la avort, nu se poate veni cu o propaganda care sa ii impiedice sa isi exercite acest drept. Asta spune legea franceza.
In Franta, 96% din copiii cu sindromul Down sunt avortati. Anul trecut, guvernul francez a interzis transmiterea acestei reclame in care apar copii fericiti cu sindromul Down. Le Méné spune ca guvernul considera avortul ca fiind un progres social, impreuna cu legalizarea eutanasiei, a drepturilor homosexualilor si a casatoriei intre oameni de acelasi sex. Francezii nu au fost de acord cu toate aceste drepturi. Patru milioane au marsaluit impotriva casatoriei homosexualilor, si adoptiei de catre cupluri homosexuale, inainte de a pierde batalia. Majoritatea francezilor sunt de religie catolica chiar daca majoritatea oamenilor nu frecventeaza biserica in mod regulat. Insa cu privire la aceasta lege, indignarea nu a fost la fel de mare. Si schimbarea poate veni in curand. Astfel, protejarea copiilor nenascuti va deveni si mai dificila.
Jean-Marie Le Méné: Putinele constrangeri care au modelat legea privind adoptia, acum sunt nule. Astfel, organizatiile ca Planned Parenthood care este finantata din bani publici si guvernul are monopolul de a spune adevarul, spun de fapt minciuni despre avort.
Anual, sute de copii din Uganda sunt ucisi in cadrul unui ritual. Ce fac crestinii?
E putin trecut de ora doua dimineata. Ne aflam in sud, la o ora cu masina de Kampala. Echipa CBN s-a alaturat unui grup de detectivi sub acoperire, politisti inarmati si un pastor, in cautarea unui saman care este acuzat de rapirea si uciderea de copii.
Peter Sewakiryanga: Samanii cred ca daca rapesti un copil, vei avea parte de bogatie, de protectie.
Pastorul Peter Sewakiryanga conduce cautarea. El conduce lucrarea Kyampisi Childcare Ministries, un efort crestin pentru a pune capat sacrificarii copiilor in Uganda. El descrie ritualul brutal al samanilor.
Peter Sewakiryanga: Dupa ce rapesc un copil, de cele mai multe ori ii taie gatul si ii scot sangele. Ii taie organele genitale si organele pe care le vor spiritele. De obicei, copilul moare.
Dupa cateva ore am pierdut urmele ucigasului. Pastorul Peter spune ca aceste crime infioratoare au loc aproape lunar.
Peter Sewakiryanga: Putini dintre copii supravietuiesc. Majoritatea mor.
Rachel Cassingu: Am avut mari sperante si vise pentru Clive.
Clive, fiul in varsta de trei ani al lui Rachel Cassingu a disparut in data de 2 iunie 2015, in timp ce se juca in curtea din spate a casei.
Rachel Cassingu: Dimineata la 10 am observat ca a disparut.
Echipa CBN s-a intalnit cu Rachel in ziua in care politia i-a spus ce s-a intamplat cu fiul ei.
Rachel Cassingu: Nu mai auzisem de sacrificarea copiilor. Nici macar nu stiam ce inseamna.
Detectivul Emmanu Mafunda ne-a dus la locul unde au gasit ramasitele lui Clive, aproape de casa lui, in acest WC plin cu fecale umane. Mafunda a spus ca suspectul cheie este vecinul lui Cassingu, un om de afaceri instarit care se presupune ca ar fi angajat doi barbati ca sa il rapeasca pe Clive si sa ii mutileze corpul. El a crezut ca aceasta fapta va aduce noroc noului sau proiect pentru construirea unui hotel. Detectivul Mafunda a spus ca suspectul a platit echivalentul a 1.400 de dolari pentru viata lui Clive.
Emmanu Mafunda: E ciudat cum cineva, deoarece crede in superstitii, sacrifica un copil de 3 ani.
In prezent, sacrificarea copiilor in Uganda este o problema serioasa si raspandita. Astfel, guvernul a infiintat o unitate militara pentru combaterea sacrificarii copiilor si traficul de carne vie. Anchetatorul sef, Moses Benoga, spune ca pe langa decapitare, samanii adesea taie limba copilului in felii si o amesteca cu ierburi pentru puteri speciale.
Moses Benoga: Limba este folosita pentru a reduce dusmanii la tacere.
Mike Chibita este functionar sef pentru aplicarea legii in Uganda si procuror general in America. El spune ca superstitia si dorinta de imbogatire contribuie la numarul mare de sacrificii de copii in tara sa.
Mike Chibita: Acesti samani spun oamenilor ca se pot imbogati, dar pentru asta trebuie sa sacrifice sange uman.
Prietenii Kanani Nankunda, George Mukisa si Allan Ssembatya au ramas in viata. Insa poarta ranile fizice si emotionale din trecut. Cei trei au supravietuit ritualului de sacrificare. Acum cativa ani, Kanani si sora lui in varsta de 7 ani au fost atacati in padure. El are o cicatrice de 25 cm pe ceafa, pentru ca samanul a incercat sa ii dreneze sangele.
Kanani Nankunda: Am lesinat. Dupa ce mi-am revenit, am vazut-o pe sora mea decapitata.
Allan Ssembatya a fost atacat de catre doi barbati, in timp ce mergea acasa de la scoala.
Allan Ssembatya: Am incercat sa-mi strig parintii, dar nu m-au auzit.
L-au injunghiat in gat, i-au taiat capul cu o maceta, apoi l-au castrat. Allan a ramas in coma timp de doua luni dupa ce a fost salvat in mod miraculos. Mama lui George Muchisa si-a gasit fiul intr-o balta de sange dupa ce un barbat l-a castrat cu un cutit. Medicii au reconstruit organele genitale cu pielea luata de pe antebrat. Baietii se incurajeaza reciproc, ca sa uite de problemele fizice din trecut.
Allan Ssembatya: Dumnezeu ne ajuta in diverse feluri. Cand ne gandim la ce s-a intamplat, ne rugam la Dumnezeu sa nu pateasca si altii ca noi.
Cei trei baieti se afla in grija pastorului Peter. Kyampisi Childcare Ministries este singura organizatie in tara care acorda suport financiar si medical pentru supravietuitorii sacrificarii copiilor.
Peter Sewakiryanga: Viata unui copil care a supravietuit va fi sustinuta ca sa poata sa faca fata in societate si ca ranile lui sa se vindece si sa aiba o viata.
Rachel Cassingu spune ca viata fara Clive nu va mai fi la fel. Insa are un mesaj pentru omul care i-a omorat cu brutalitate fiul ei de 3 ani.
Rachel: Datorita credintei mele in Isus cred in a doua sansa si le voi acorda o a doua sansa, pentru ca nu pot sa il aduc pe Clive inapoi. Mesajul meu pentru ei este sa-si recunoasca pacatele si sa vina la Domnul pentru ca astfel, El le va ierta pacatele.
video:
Copiii care încă mai trăiesc după ce sunt avortați sunt lăsați, deliberat, să moară! Forcepsul, instrumentul pentru dezmembrare, îi trimite pe doctorii de la PP la sala de forță
Un video șocant, filmat cu camera ascunsă de unul dintre inamicii numărul unu ai susținătorilor avortului, prezintă mărturia unui medic de la controversata rețea de clinici Planned Parenthood, care recunoaște că unii copii care trăiesc după procedura de avort sunt uciși, în mod deliberat.
Malaxorul denumit Planned Parenthood, în care se fac avorturi pe bandă rulantă, lăsat fără fonduri publice de președintele Donald Trump prin ordinul semnat chiar în prima zi după învestirea la Casa Albă, continuă să șocheze, relatează notizieprovita.it.
Un înalt funcționar al PP admite, fără nicio ezitare, că „depinde foarte mult cine este în sală” dacă un copil care, totuși, trăiește, după ce este avortat, ajunge într-un spital sau este lăsat să moară în acea cameră.
Dezvăluirea este făcută de medicul DeShawn Taylor, fostă directoare a clinicii Planned Parenthood din Los Angeles, a explicat cum sunt făcute așa numitele avorturi târzii, pentru ca anumite părți ale corpului micuților, „care sunt de calitate” să poată fi colectate, pentru a putea fi vândute, indicând astfel diverse moduri prin care, de fapt, se încearcă acoperirea unui infanticid.
Taylor a explicat că, potrivit legii din Arizona, dacă un copil avortat dă semne de viață, trebuie internat în spital. Numai că cei de la Planned Parenthood par să ignore legea care spune că micuții care trăiesc trebuie internați, pentru a li se da o șansă la viață, făcând tot ce pot pentru a obține organele pe care le pot vinde.
Deși a fost unul dintre medicii care au curmat milioane de vieți în clinicile Planned Parenthood, DeShawn Taylor spune acum că i se pare „îngrozitor” că unii oameni pot numi copiii „fetuși avortați”. În aceeași serie a dezvăluirilor cutremurătoare, ea a precizat că digoxina folosită pentru uciderea copiilor nu poate fi utilizată în cazul în care anumite părți ale corpului urmează să fie recoltate, pentru vânzare. În acest caz, spune ea, cea mai recomandată este tehnica dezmembrării. Una care nu este ușoară și necesită multă forță din partea medicului care o face. Pentru așa ceva, doctorița de la PP recunoaște acum că era nevoită să meargă la sală pentru a se antrena pentru momentul în care urma să țină în mână forcepsul.
Autorul acestor noi imagini este David Daleiden, de la Center for Medical Progress, unul dintre cei care încearcă să arate crimele care se comit în clinicile Planned Parenthood și pe numele căruia există deja 15 plângeri pentru defăimare, pentru că ar fi încălcat viața privată a persoanelor filmate. Printre cei care au depus plângere împotriva sa se numără și politicieni americani care au fost finanțați de cei de la Planned Parenthood. Asta în timp ce infanticidul comis în clinicile Parent Parenthood nu deranjează pe nimeni. www.activenews.ro
