Răpirea este următorul mare eveniment pe care îl așteaptă Biserica lui Isus Cristos. Ce nădejde poate avea ea în acest sens și ce responsabilitate avem noi în ceea ce privește revenirea Domnului Isus?
Nădejdea cuprinde cinci încurajări. Iată prima încurajare: «Și aceasta cu atât mai mult cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm. Este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut» (Rom. 13,11).
Cu fiecare zi ce trece ne apropiem tot mai mult de revenirea Domnului Isus. Apostolul Pavel vorbește despre momentul prezent, referindu-se la oamenii care au fost deja mântuiți de Domnul (înnoiți spiritual) și le transmite nădejdea în salvarea trupului la răpire, respectiv la înviere. Revenirea lui Isus pentru a-si lua acasă Biserica reprezintă încheierea procesului de mântuire a copiilor lui
Dumnezeu. Am putea spune că aceasta este salvarea finală sau desăvârșirea mântuirii. Procesul de mântuire, care a început odată cu înnoirea spirituală, va culmina prin transformarea trupului și intrarea în slava lui Dumnezeu.
În momentul convertirii ne-a fost înnoit sufletul, în timp ce la răpire ne va fi transformat și trupul: «Nu numai ea, dar și noi care avem cele dintâi roade ale Duhului suspinăm în noi și așteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru» (Rom. 8,23). Prin urmare, tot ceea ce este pământesc, tot ceea ce ne constrânge prin natura trupească, toate slăbiciunile noastre (cum ar fi procesul de îmbătrânire, înclinația spre păcat, suferința, lacrimile, necazurile) vor fi transformate într-o slavă veșnică. Apostolul Pavel a relatat că noul nostru trup va fi pe măsura gloriei cerești, așa cum trupul păsărilor este potrivit pentru aer, al dobitoacelor pentru pământ, al
peștilor pentru apă, iar trupul oamenilor pentru această lume (citiți în acest sens 1 Cor. 15,39-49).
Cea de-a doua încurajare: «Cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. El va schimba trupul stării noastre smerite și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile» (Fil. 3,20-21).
Aș vrea să subliniez cuvântul «cetățenie ». Un lucru minunat referitor la Biblie este acela că Scriptura oferă întotdeauna siguranță. Cetățenia este un drept legal pe care un stat îl oferă membrilor lui. Ca cetățean german, eu am dreptul de a locui în Germania și nimeni nu are voie să mă alunge de acolo. Sunt un copil al acestui popor. Ca cetățean al cerului, am dreptul de a locui în Împărăția lui Dumnezeu, deoarece prin Mântuitorul Isus Cristos am devenit un copil al lui Dumnezeu.
Noi ne naștem în mijlocul unui popor, al unui stat. la fel, în momentul nașterii din nou, ne naștem și în Împărăția cerurilor. Domnul Isus ne-a câștigat dreptul de a fi cetățeni ai cerului. Prin El ni s-a acordat acest har, el este garanția noastră, semnătura divină, autentificarea, pașaportul, dacă vreți. Acum Îl așteptăm pe Domnul Isus să revină pentru a ne lua acasă în Împărăția în care a pregătit locuințe pentru noi.
Cea de-a treia încurajare: «Să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Cristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune» (Tit 2,12-14). Fericita nădejde este în directă legătură cu apariția Domnului Isus Cristos, care este Dumnezeul și Salvatorul nostru.
A fi fericit este cea mai puternică imagine pentru mântuirea și unitatea cu Dumnezeu. Fericirea este termenul care descrie atingerea celui mai înalt bine, care se află dincolo de posibilitățile omului. Binele cel mai de preț este Dumnezeu Însuși. Din acest motiv,
fericirea aceasta lasă mult în urmă orice bucurie umană. Prin urmare, unirea cu Dumnezeu prin venirea Domnului Isus
este nădejdea noastră fericită.
Cea de-a patra încurajare: «Să vă dea odihnă atât vouă, care sunteți întristați, cât și nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui» (2 Tes. 1,7).
Biblia ne explică faptul că, la revenirea Domnului Isus pentru înviere și răpire vom intra mai întâi în odihnă,
pentru ca mai târziu să apărem cu îngerii puterii Sale în slavă. Aceasta înseamnă că vom ajunge la odihnă față de toate încercările luptei credinței și vom avea parte de biruința finală. Vom fi eliberați de toate suferințele, necazul nostru va lua sfârșit, viața va ajunge la împlinire, ținta finală a credinței noastre fiind în
sfârșit atinsă.
Când Domnul Isus Cristos a înviat din morți, se spune că ștergarul Lui se afla împăturat singur într-un loc anume în mormânt: «Ștergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt loc singur» (Ioan 20,7). Acest lucru este amintit deoarece ștergarul, un semn al muncii, al luptei, al trudei și al lucrului zilnic, era pus acum deoparte. Domnul Isus a câștigat lupta, aducând biruința și odihna. El a împlinit lucrarea în locul nostru, oferindu-ne astfel odihna sufletească, o odihnă altminteri imposibilă dacă noi ar fi trebuit să ne obținem singuri mântuirea: «Cine intră în odihna Lui, se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale» (Evrei 4,10).
«Cea de-a cincea încurajare: Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Cristos din morți la o nădejde vie și la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi. Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi» (1 Petru 1,3-5).
Moștenirea veșnică pe care ne-o oferă Domnul Isus Cristos este păstrată pentru noi în cer, iar noi suntem păstrați pentru această moștenire. Nu este lucrul acesta minunat? Biblia oferă întotdeauna siguranță. Nu puterea noastră ne ocrotește, ci puterea lui Dumnezeu, atotputernicia Lui, omnisciența și omniprezența Sa. Ne putem încrede cu toată ființa în această putere a lui Dumnezeu, acționând însă în mod corespunzător în viața de zi cu zi.
Sursa: Asociatia Strigatul de la miezul noptii; pentru mai multe informatii, scrieti la smn@inext.ro”.
Publicat in Sfarsitul vremurilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu