Italia poate retrage custodia unui copil vândut prin surogație
În contradicție cu precedenta decizie, Marea Cameră a Curții a decis, cu 11 voturi la 6, că autoritățile italiene pot retrage în mod legitim custodia unui copil obținut ilegal prin surogație de la părinții cumpărători. În acest fel, Curtea înapoiază Statelor europene posibilitatea de a lupta contra surogației internaționale.
Cauza aceasta este diferită de deciziile contra Franței (Mennesson, Labassée, etc) prin aceea că copilul nu are nicio legătură biologică cu cumpărătorii italieni: el a fost produs la comandă pentru suma de 49.000 de euro de o companie din Moscova cu gameții altor persoane. Autoritățile italiene, luând în considerare violarea legislației internaționale și a ordinii publice italiene, au decis – în interesul copilului – să retragă custodia cumpărătorilor și să-l plaseze în plasament în vederea adopției. Copilul a trăit mai puțin de 6 luni cu cumpărătorii săi.
Într-o primă decizie din 27 ianuarie 2015, Curtea a condamnat Italia la plata a 30.000 de euro către cuplu, socotind că retragerea custodiei a fost o încălcare a respectului pentru viața privată și de familie, admițând că Italia poate refuza să recunoască filiația stabilită în Rusia. Pentru a ajunge la o asemenea decizie, Curtea a concluzionat că achiziționarea unui copil poate constitui fundația vieții de familie protejată de Drepturile Omului, atâta timp cât cumpărătorii „acționează ca părinți” pentru câteva luni. Curtea dedus din aceasta că protecția acordată acestei „vieți de familie” are precedență în fața respectării ordinii publice și că a fost în interesul copilului să fie crescut de către cumpărătorii săi. Astfel, Curtea a ratificat vânzarea unui copil, paradoxal în numele interesului superior al acestuia.
Doi judecători cu opinii separate atunci, Robert Spano și Guido Raimondi, din care ultimul a fost ales Președinte al CEDO, au denunțat atunci decizia întrucât aceasta reduce libertatea Statelor de a nu conferi efect legal surogației gestaționale și chiar neagă legitimitatea alegerii pe care Statele o fac în acest sens.
În noua hotărâre din 24 ianuarie 2017, și este important să subliniem acest lucru, Marea Cameră a concluzionat asupra absenței unei vieți de familie, chiar și a uneia de facto (§ 157) între petiționari și copil din cauza absenței oricărei conexiuni biologice dintre ei, a scurtimii duratei relației și a incertitudinii legăturii dintr-o perspectivă legală, precum și „în ciuda existenței unui proiect parental și a calității legăturilor emoționale” și a considerat că doar viața privată a petiționarului a fost afectată de luarea copilului din custodie.
Curtea, cu toate acestea, a recunoscut că viața privată a petiționarilor a fost afectată de retragerea copilului, dar fără a conduce la o violare a drepturilor lor, în condițiile în care scopul legitim al acestei scoateri din custodie a fost protejarea ordinii și protejarea drepturilor și libertăților altora, în particular a copilului în ce privește filiația. Curtea a mai socotit că separarea nu va cauza copilului daune grave și ireparabile. Mai mult, Curtea a apreciat că autoritățile au menținut un echilibru între interesele diferite aflate în joc, rămânând în același timp într-o marjă largă de apreciere ce le era la dispoziție.
Ca atare, nu a existat nicio violare a dreptului la respectul pentru viața privată și de familie a petiționarilor.
Într-o evoluție importantă, și contrar deciziei anterioare, Marea Cameră reține că „Convenția nu recunoaște un drept la a deveni părinte” și explică faptul că „interesul public” are întâietate asupra „dorinței de a deveni părinți”. Mai mult, a fost legitim să fie retrasă custodia copilului, întrucât „agrementul de a lăsa copilul să stea cu aplicanții (…) ar fi fost echivalentul legalizării situației create de aceștia printr-o încălcare a unor reguli importante în legea din Italia” (§ 215).
Prin această decizie, Marea Cameră nu a profitat, din păcate, de ocazie pentru a condamna surogația în sine, dar oricum a conferit din nou statelor libertatea de a refuza „fait accompli” și de a sancționa persoanele care recurg ilegal la surogație, ca în acest caz. Durerosul principiu al acestei sancțiuni este susținut, în acest caz, și doar proporționalitatea acesteia este remisă controlului Curții.
Centrul European pentru Lege și Justiție a intervenit în diversele instanțe interesate, și nu a încetat niciodată să denunțe decizia din 2015. ECLJ salută această decizie și felicită autoritățile italiene pentru apărarea lor.
Hotărârea arată încă o dată că mobilizarea guvernelor și a părților interesate, precum ECLJ, permite progresul în direcția protejării Drepturilor Omului, chiar și contra unor decizii grăbite ale Curții.
sursa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu